O bifurcație pentru stocarea energiei

Ne obișnuim cu anii record pentru stocarea energiei, iar 2024 nu a făcut excepție. Producătorul Tesla a folosit 31,4 GWh, în creștere cu 213% față de 2023, iar furnizorul de informații de piață Bloomberg New Energy Finance și-a majorat previziunile de două ori, încheind anul anticipând aproape 2,4 TWh de stocare a energiei din baterii până în 2030. Aceasta este probabil o subestimare.

Buclele de feedback pozitiv și creșterea exponențială sunt notoriu de greu de prezis. Oamenii nu sunt bine pregătiți să proceseze exponenții. În 2019, stocarea hidroelectrică prin pompare (PHS) a furnizat 90% din producția globală de energie (măsurată în gigawați), dar bateriile sunt pregătite să depășească această capacitate în 2025, iar capacitatea de stocare a energiei aferentă, în gigawați-oră, până în 2030.

Bateriile sunt o tehnologie, nu un combustibil, și urmează o „rată de învățare” a reducerii prețurilor, mai asemănătoare cu cea a semiconductorilor echipamentelor solare decât cu cea a activelor energetice tradiționale. Costurile celulelor de baterii au scăzut cu aproximativ 29% pentru fiecare dublare a dimensiunii pieței în ultimele decenii, potrivit cercetătorilor de la think tank-ul RMI.

O nouă generație de celule de litiu ferofosfat (LFP) „3xx Ah” – 305Ah, 306Ah, 314Ah, 320Ah – a intrat în producție, oferind o densitate energetică mai mare și costuri unitare mai mici decât celulele de 280Ah. Acestea au necesitat o reconfigurare minimă a liniei de producție datorită unui factor de formă prismatic similar.

Cererea de vehicule electrice (EV) mai lentă decât se aștepta a cauzat o ofertă excesivă, reducând și mai mult prețurile materiilor prime pentru baterii și declanșând o concurență intensă prin prețuri. În 2024, prețul mediu al sistemelor de stocare a energiei (ESS) a scăzut cu 40%, ajungând la 165 USD/kWh, cea mai abruptă scădere înregistrată vreodată. Costurile din China sunt semnificativ mai mici, deoarece o licitație PowerChina de 16 GWh a înregistrat prețuri medii ale ESS66,3 USD/kWh în decembrie 2024.

Salt rapid de lungă durată

Scăderea costurilor celulelor avantajează în mod disproporționat sistemele de stocare a energiei cu durată mai lungă. Aceste proiecte, cu componente de cost mai mari ale celulelor, devin viabile mai repede decât se aștepta, astfel încât amplasamentele cu stocare cu durată mai lungă „depășesc” bateriile cu o durată de una până la două ore pentru reglarea frecvenței rețelei și transferul sarcinii în Statele Unite și Australia.

Proiectul Marea Roșie din Arabia Saudită, de exemplu, găzduiește acum „cea mai mare microrețea din lume” – un sistem solar de 400 MW și un sistem de stocare a energiei prin baterii (BESS) de 225 MW/1,3 GWh.

Arabia Saudită are 33,5 GWh de baterii în funcțiune, în construcție sau licitate – toate cu o durată de stocare de patru până la cinci ore – și încă 34 GWh planificați în cadrul strategiei sale energetice Vision 2030. Acest lucru ar putea plasa Arabia Saudită printre primele cinci piețe de stocare a energiei la nivel global până în 2026. Dinamici similare sunt probabile în întreaga centură solară din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), de la Maroc până la Emiratele Arabe Unite, poziționând regiunea ca exportator de energie curată și toate acestea fiind în mare parte sub radarul prognozatorilor, datorită vitezei dezvoltării.

Local și global

În ciuda tendințelor promițătoare, lanțurile de aprovizionare cu baterii rămân dominate de China. Încercările de a consolida lanțurile de aprovizionare regionale au avut dificultăți în a concura. Prăbușirea Britishvolt în Regatul Unit și depunerea cererii de protecție împotriva falimentului de către Northvolt în Uniunea Europeană servesc drept exemple clare. Acest lucru nu a oprit eforturile depuse în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu baterii într-o lume mai protecționistă.

Legea americană privind reducerea inflației a stimulat producția locală de echipamente electrice, electrice și electrocasnice (BESS) și a impus taxe de import pentru produsele chinezești, având ca scop crearea de locuri de muncă și reducerea dependenței de importuri. Cu toate acestea, aceste măsuri riscă o adoptare mai lentă a stocării energiei la scară largă în rețea și a vehiculelor electrice, din cauza costurilor mai mari pe termen scurt.

China a ripostat prin dezbateriun plansă interzică exportul de echipamente de producție a catozilor și anozilor, precum și al tehnologiei de extracție și rafinare a litiului. Chiar dacă producția de ESS și celule de baterii este localizată, materiile prime vor fi în continuare concentrate în China, deplasând blocajul în amonte.

În 2025, piața globală de stocare a energiei s-ar putea diviza în două. Piețele protecționiste, precum Statele Unite, India și MENA, vor prioritiza lanțurile de aprovizionare localizate pentru crearea de locuri de muncă, în timp ce Sudul Global se va concentra pe importurile fără taxe vamale, pentru a stimula accesibilitatea și creșterea economică.

Această dinamică reflectă dezbaterile istorice despre globalizare, cum ar fi Legile cerealelor din anii 1800. Sectorul stocării energiei se confruntă cu tensiuni similare între inovația bazată pe comerț și riscurile inegalității economice și ale pierderii locurilor de muncă.

Calea de urmat

Prin urmare, anul 2025 va marca un alt punct de inflexiune pentru industria stocării energiei. Pe măsură ce progresul tehnologic și scăderea costurilor accelerează adoptarea și aduc în prim-plan stocarea pe durată mai lungă, precum și fezabilitatea unei rețele 100% regenerabile, piețele sunt din ce în ce mai pregătite să își redefinească peisajele energetice. Cursa globală pentru dominația lanțului de aprovizionare subliniază modul în care stocarea energiei nu mai este doar o tehnologie de sprijin, ci un pilon central al tranziției energetice.

Diviziunea lanțurilor globale de aprovizionare, stimulată de politicile protecționiste, ridică întrebări presante cu privire la echitatea energetică și inovare. Va impulsiona impulsul pentru producția localizată să stimuleze reziliența sau va încetini progresul pe piețele care depind de importuri accesibile și doar va muta „punctul de blocaj” mai în amonte?

În navigarea prin aceste dinamici, sectorul stocării energiei are potențialul de a face mai mult decât să alimenteze economiile – poate stabili un precedent pentru modul în care industriile pot echilibra concurența, cooperarea și sustenabilitatea în fața provocărilor globale. Deciziile luate astăzi vor rezona mult după 2025, modelând nu doar tranziția energetică, ci și traiectoria socioeconomică mai largă a deceniilor următoare.