UE își mută atenția asupra GNL-ului american, pe măsură ce achizițiile de gaze rusești scad

În ultimii ani, Uniunea Europeană a depus eforturi pentru a-și diversifica sursele de energie și a reduce dependența de gazul rusesc. Această schimbare de strategie a fost determinată de o serie de factori, inclusiv îngrijorările legate de tensiunile geopolitice și dorința de a reduce emisiile de carbon. Ca parte a acestui efort, UE se orientează din ce în ce mai mult către Statele Unite pentru gaz natural lichefiat (GNL).

Utilizarea GNL-ului a crescut rapid în ultimii ani, deoarece progresele tehnologice au făcut transportul gazelor pe distanțe lungi mai ușor și mai rentabil. GNL-ul este gaz natural răcit la stare lichidă, ceea ce îi reduce volumul cu un factor de 600. Acest lucru îl face mult mai ușor de transportat și depozitat, deoarece poate fi transportat în cisterne mari și depozitat în rezervoare relativ mici.

Unul dintre principalele avantaje ale GNL-ului este că poate fi obținut dintr-o mare varietate de locații. Spre deosebire de gazul tradițional transportat prin conducte, care este limitat de geografie, GNL-ul poate fi produs oriunde și transportat către orice locație cu un port. Acest lucru îl face o opțiune atractivă pentru țările care doresc să își diversifice aprovizionarea cu energie.

Pentru Uniunea Europeană, trecerea la GNL-ul american are implicații semnificative. Din punct de vedere istoric, Rusia a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE, reprezentând aproximativ 40% din totalul importurilor. Cu toate acestea, îngrijorările legate de influența politică și economică a Rusiei au determinat multe țări ale UE să caute surse alternative de gaze.

Statele Unite au devenit un jucător cheie pe această piață, datorită aprovizionării abundente cu gaze naturale și capacității lor tot mai mari de export de GNL. În 2020, SUA au fost al treilea cel mai mare furnizor de GNL către UE, după Qatar și Rusia. Cu toate acestea, se așteaptă ca acest lucru să se schimbe în următorii ani, pe măsură ce exporturile SUA continuă să crească.

Unul dintre principalii factori ai acestei creșteri este finalizarea noilor instalații de export de GNL în SUA. În ultimii ani, au intrat în funcțiune mai multe instalații noi, inclusiv terminalul Sabine Pass din Louisiana și terminalul Cove Point din Maryland. Aceste instalații au crescut semnificativ capacitatea de export a SUA, facilitând vânzările de GNL de către companiile americane către piețele externe. 

Un alt factor care determină trecerea la GNL-ul american este competitivitatea tot mai mare a prețurilor gazelor americane. Datorită progreselor în tehnologia de foraj, producția de gaze naturale din SUA a crescut vertiginos în ultimii ani, reducând prețurile și făcând gazul american mai atractiv pentru cumpărătorii străini. Drept urmare, multe țări ale UE apelează acum la GNL-ul american ca o modalitate de a-și reduce dependența de gazul rusesc, asigurând în același timp o aprovizionare fiabilă cu energie la prețuri accesibile.

Per ansamblu, trecerea la GNL-ul american reprezintă o schimbare semnificativă pe piața energetică globală. Pe măsură ce tot mai multe țări apelează la GNL ca modalitate de a-și diversifica sursele de energie, cererea pentru acest combustibil este probabil să continue să crească. Acest lucru are implicații importante atât pentru producătorii și consumatorii de gaze naturale, cât și pentru economia globală în general.

În concluzie, deși dependența Uniunii Europene de gazul rusesc este în scădere, nevoia sa de energie fiabilă și accesibilă rămâne la fel de mare ca întotdeauna. Prin orientarea către GNL-ul american, UE face un pas important către diversificarea aprovizionării sale cu energie și asigurarea accesului la o sursă fiabilă de combustibil pentru anii următori.